LEGE 143/2000 adoptata de Parlamentul Romaniei

Capitolul 1 – Dispoziţii generale

Articolul 1

În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) substanţe aflate sub control naţional – drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexa nr. I-IV care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii;
b) droguri – plantele şi substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III;
c) droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I şi II;
d) droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;
e) precursori – substantele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV;
f) inhalanti chimici toxici – substantele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sănătăţii;
g) consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală;
h) toxicoman – persoana care se afla în stare de dependenta fizica şi/sau psihică cauzată de consumul de droguri, constatată de una dintre unităţile sanitare stabilite în acest sens de Ministerul Sănătăţii;
i) cura de dezintoxicare şi supravegherea medicală – măsurile ce pot fi luate pentru înlăturarea dependentei fizice şi/sau psihice faţă de droguri;
j) livrarea supravegheată – metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care consta în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul tarii de droguri ori precursori, suspecti de a fi expediati ilegal, sau de substanţe care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activităţilor infractionale şi al identificarii persoanelor implicate în aceste activităţi;
k) investigatori acoperiţi – politisti special desemnaţi să efectueze, cu autorizarea procurorului, investigaţii în vederea strangerii datelor privind existenta infracţiunii şi identificarea faptuitorilor şi acte premergătoare, sub o alta identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinata.


Capitolul 2 – Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional

Articolul 2

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Articolul 3

(1) Introducerea sau scoaterea din ţara, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Articolul 4

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 5

Punerea la dispoziţie, cu ştiinţa, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Articolul 6

(1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei retete medicale falsificate.

Articolul 7

Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afară condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

Articolul 8

Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanti chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Articolul 9

Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Articolul 10

Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.

Articolul 11

(1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Articolul 12

(1) Se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi faptele prevăzute la art. 2, 3 şi 5, dacă persoana care le-a săvârşit face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie ori dintr-un grup de cel puţin 3 persoane, cu structuri determinate şi care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte şi al obţinerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
(2) Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani faptele prevăzute la art. 4, 6, 7, 9 şi 11, dacă au fost săvârşite în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Articolul 13

(1) Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 2-7, la art. 9 şi 10 se pedepseşte.
(2) Se considera tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1).

Articolul 14

Cu privire la infracţiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situaţiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanţe agravante următoarele situaţii:
a) persoana care a comis infracţiunea îndeplinea o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcţii;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuţii în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise şi livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cura de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţa socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi ţinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-11;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea persoanelor.

Articolul 15

Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunta autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, permitand astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.

Articolul 16

Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunta şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Articolul 17

(1) Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2-10 se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(2) Se confisca, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1).

Articolul 18

(1) Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug. Păstrarea de contraprobe este obligatorie.
(2) Sunt exceptate de la distrugere:
a) medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unităţilor spitaliceşti, după avizul prealabil al Direcţiei farmaceutice din cadrul Ministerului Sănătăţii;
b) plantele şi substantele utilizabile în industria farmaceutica sau în alta industrie, în funcţie de natura acestora, care au fost remise unui agent economic public sau privat, autorizat să le utilizeze ori să le exporte;
c) unele cantităţi corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic şi de cercetare ştiinţifică sau au fost remise instituţiilor care deţin caini şi alte animale de depistare a drogurilor, pentru pregătirea şi menţinerea antrenamentului acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale.
(3) Distrugerea drogurilor se efectuează periodic, prin incinerare sau prin alte mijloace adecvate, de către o comisie formată din câte un reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, al Ministerului Sănătăţii – Direcţia farmaceutica, al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, un specialist din cadrul formatiunii centrale de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Poliţiei şi gestionarul camerei de corpuri delicte a aceleiaşi unităţi.

Articolul 19

În cazul în care un toxicoman este condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penală.

Capitolul 3 – Dispoziţii procedurale

Articolul 20

Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie poate autoriza, la solicitarea instituţiilor sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau fără substituirea totală a drogurilor ori a precursorilor.

Articolul 21

(1) Procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de proba, în situaţiile în care exista indicii temeinice ca a fost săvârşită sau ca se pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege.
(2) Autorizarea este data în forma scrisă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.

Articolul 22

(1) Poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităţilor infractionale şi a identificarii persoanelor implicate în astfel de activităţi.
(2) Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevăzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de proba.

Articolul 23

(1) Când sunt indicii temeinice ca o persoană care pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis o asemenea infracţiune foloseşte sisteme de telecomunicaţii sau informatice, organul de urmărire penală poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces pe o perioadă determinata la aceste sisteme şi să le supravegheze.
(2) Dispoziţiile art. 91^1-91^5 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

Articolul 24

Percheziţia se poate efectua în locurile în care sunt indicii ca s-a comis ori ca se pregăteşte săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în prezenta lege, cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedura penală.

Articolul 25

(1) În cazul în care exista indicii temeinice ca o persoană transporta droguri ascunse în corpul sau, pe baza consimţământului scris, organul de urmărire penală dispune efectuarea unor examene medicale, în vederea depistarii acestora. În caz de refuz se va solicita autorizarea procurorului, care va menţiona şi unitatea medicală ce urmează să efectueze aceste investigaţii medicale.
(2) Actele consemnand rezultatul investigatiilor medicale, precum şi cele privind modul în care acestea s-au efectuat se transmit de îndată procurorului sau, după caz, organului de urmărire penală care le-a solicitat.

Articolul 26

Formatiunea centrala de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Poliţiei este unica formaţiune care coordonează şi centralizează toate datele care vizează drogurile, substantele chimice esenţiale, precursorii şi inhalantii chimici toxici.

Capitolul 4 – Măsuri împotriva consumului ilicit de droguri

Articolul 27

(1) Consumul ilicit de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală, este interzis pe teritoriul României.
(2) Persoana care consuma ilicit droguri aflate sub control naţional este supusă, după caz, uneia dintre următoarele măsuri: cura de dezintoxicare sau supravegherea medicală.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) sunt dispuse de una dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, pe baza unei expertize medico-legale.
(4) Decizia unităţii medicale poate fi atacată cu plângere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecătoria în a carei raza teritorială îşi are sediul unitatea medicală.
(5) Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu recurs.

Articolul 28

(1) Cura de dezintoxicare se realizează în regim de spitalizare în una dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, care sunt obligate sa verifice periodic oportunitatea continuării curei.
(2) Când nu este necesară cura de dezintoxicare, persoana este supusă supravegherii medicale într-o unitate medicală, publică sau privată, dintre cele stabilite de Ministerul Sănătăţii, care aplica măsurile medicale necesare, ţinând seama de starea de sănătate a persoanei, de personalitatea acesteia şi de mediul social din care provine.
(3) Supravegherea medicală este asigurata în mod continuu sau temporar de o unitate dintre cele prevăzute la alin. (2), împreună cu o familie, o persoană sau o colectivitate, care prezintă aptitudinile necesare unei astfel de supravegheri.
(4) Cheltuielile ocazionate de cura de dezintoxicare sau de supravegherea medicală, precum şi de efectuarea expertizei medico-legale sunt suportate de stat şi, în funcţie de posibilităţile materiale, de către persoana în cauza, de familie sau de un organism privat, în condiţiile stabilite printr-un ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului finanţelor.
(5) Ministrul justiţiei şi ministrul sănătăţii vor stabili printr-un ordin comun măsurile medicale şi educative care vor fi aplicate toxicomanilor în penitenciare.

Articolul 29

(1) Toxicomanii care se prezintă din proprie iniţiativă la o unitate medicală specializată sau la un dispensar, pentru a beneficia de tratament, pot cere confidenţialitate.
(2) Toxicomanii care au beneficiat de un tratament în condiţiile prevăzute la alin. (1) primesc, la cererea lor, câte un certificat nominal, în care se vor menţiona unitatea emitenta, datele de identificare a persoanei în cauza, durata şi obiectul tratamentului, starea sănătăţii la terminarea sau la întreruperea tratamentului.

Articolul 30

Orice persoană care are cunoştinţa despre un consumator de droguri poate sesiza una dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, care va proceda conform legii.

Capitolul 5 – Dispoziţii finale

Articolul 31

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Sănătăţii, cu avizul Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Finanţelor, va emite Regulamentul pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 32

rgb(53, 90, 32)Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga dispoziţiile art. 312 din Codul penal, în ceea ce priveşte produsele sau substantele stupefiante, precum şi alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 mai 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.